Restabilirea mediului înconjurător

Oamenii vor să respire aer curat, să bea apă pură şi folositoare, să se alimenteze cu produse naturale, fără adaosuri chimice, să se plimbe în parcuri şi păduri (fără gunoaie), să folosească în viaţa cotidiană lucruri naturale, pure. Noi ne dorim să avem rîuri şi lacuri bogate în apă, cartiere verzi, amenajate şi locuri curate de odihnă. Ne dorim ca de toate acestea să aibă parte şi copii noştri.

Acest lucru şi-l doresc şi alte popoare.

Ne-am săturat de pachetele de polietilenă purtate de vînt prin cîmpurile de primăvară şi multe alterealizări” ale civilizaţiei moderne, care ne lipsesc de toate lucrurile sus-menţionate.

În prezent are loc formarea cererii în masă, precum am menţionat mai sus, pentru ceea ce nu demult părea învechit, demodat şi această tendinţă ia amploare în lume, formînd „trend”-ul de bază în economia mondială pentru deceniile următoare – ecologie şi eficacitate energetică.

Anume din acest motiv direcţia prioritară a dezvoltării statului şi societăţii trebuie să devină programul complex de restabilire a mediului de viață, iar în baza acestuia să se creeze mărfuri și servicii ecologice, care ar avea un mare potenţial pentru a fi vîndute în ţară şi peste hotarele ei.

Realizarea unui astfel de program poate deveni un stimulent foarte puternic pentru dezvoltarea economiei, direcţia strategică de atragere a investiţiilor şi stimularea creşterii interesului faţă de ţara noastră.

Mişcîndu-ne în această direcţie, noi ‒ poporul nostru şi întreaga ţară, Republica Moldova, sîntem capabili nu numai să ne dezvoltăm rapid, ajungînd după nivelul de calitate al vieţii cele mai bogate ţări din lume. Sîntem capabili să arătăm întregii omeniri calea de ieşire din impasul, în care atrag lumea metodele moderne de “gestionare” şi strategia economiei globale, care produce cantităţi mari de mărfuri dăunătoare pentru om şi mediul înconjurător.

Lipsa unei politici coerente în problemele de reglementare a economiei, înţelegerea greşită a pieţei ca un sistem de interacţiune între întreprinzători şi cetăţeni, de o parte a baricadelor şi statul, pe de altă parte, unde domneşte permisivitatea şi haosul, a dus la pierderi semnificative în mediul de viață al oamenilor din Republica Moldova. Acest lucru la rîndul său, a subminat în mod semnificativ componentele etice şi estetice ale businessului, care ar trebui să fie primare în orice lucru, dacă statul şi societatea își doresc succes pe termen lung.

Statul, oferind oportunităţi pentru dezvoltarea afacerilor, trebuie să ia în considerare nu numai răul de moment posibil, dar şi consecinţele pe termen lung ale unei anumite activităţi antreprenoriale pentru sănătatea morală şi fizică a cetăţenilor. Lipsa unei astfel de abordări a făcut ca economia modernă să fie în mare măsură absurdă, oferindu-i-se un rol central în degradarea umanităţii. Mai mult decît atît, oamenii nu observă absurditatea acesteia, dată fiind agitaţia cotidiană (toţi au foarte multe de făcut), lozincile demagogice, cum ar fi „A hrăni lumea cu orice preţ”, mass-media cu rapoarte triumfătoare despre îmbunătăţirea nivelului de trai, creşterea producţiei industriale, venitul naţional al statelor şi aşa mai departe.

Iar sistemul global de statistică al clasamentelor şi evaluărilor de tot felul a „nivelului de dezvoltare” realizează şi susţine diverse rating-uri şi calificative lipsite de sens şi în mare parte cu efect negativ asupra omului.

Vom da cîteva exemple de asemenea absurdități:

1. Ce e mai folositor: mărul sau sucul de măr din Tetra pak? Desigur mărul veţi spune Dvs.! Cu toate acestea adevărul, evident pentru fiecare, este ignorat totalmente de industria alimentară modernă. Să exemplificăm:

Ţăranii din raionul Nisporeni adună merele, după care le duc cu camioanele la 70 de km la fabrica de conserve. Se cheltuieşte combustibil, se uzează transportul, se poluează aerul. La Fabrica de conserve merele sînt descărcate în recipiente deschise, unde se păstrează înainte de a fi prelucrate. În timpul transportării şi depozitării în containerele de recepţionare o parte a merelor este atacată de putregai.

Înainte de prelucrare ele sînt spălate, ca apoi apa curată să se transforme în deşeuri industriale toxice, care poluează bazinele cu apă. Apoi, merele ajung sub presă, de acolo sucul, care se oxidează repede cu tot cu putregai se încălzeşte pînă la temperatura de fierbere (sterilizare) şi se toarnă, de regulă, în recipiente artificiale (Tetra Pak, polietilenă, etc.).

În acelaşi timp, cea mai mare parte a sucului nu se toarnă imediat, ci se transformă (prin evaporarea apei) în concentrat. Concentratul se depozitează, se transportă pe pieţele de desfacere, unde se diluează cu apă, cu adăugă arome, se sterilizează şi se toarnă în ambalaje artificiale.

Se consumă energia electrică şi termică, este folosită munca oamenilor, se face uz de ambalaj „ecologic impur”. După toate aceste „proceduri” sucurile din Tetra pak ajung, inclusiv şi la ţăranii din raionul Nisporeni, care-l beau, considerîndu-l un produs destul de folositor.

Astfel, în loc, să organizeze un sistem de depozitare şi comercializare a merelor proaspete (gustoase şi folositoare), am obţinut sucul a cărui calități gustative sînt de zeci de ori mai proaste, decît produsul iniţial (merele).

În plus, am cheltuit mai multe resurse (combustibil, energie electrică, aburi, munca oamenilor, apă, etc.), decît acelea care sînt necesare pentru organizarea depozitării merelor proaspete şi am contaminat cu emisii nocive mediul înconjurător, precum şi cu ambalaje sintetice, care se descompun în natură sute de ani. O absurditate!

Orice om cu discernămînt înţelege, că toate aşa-numitele „avantaje” ale sucului (este mai simplu să fie păstrat şi transportat) sînt o nimica toată comparativ cu dauna, care o aduce lumii producerea acestuia. Cu toate acestea, aşa cum am subliniat mai sus, e mult mai folositor să se consume fructe proaspete şi apă curată decît suc ambalat.

Concomitent degradează provincia

2. O situaţie similară se întîmplă şi cu laptele. Majoritatea oamenilor nu ştiu că aproape toate produsele lactate fabricate la fabricile “moderne”, sînt preparate din lapte praf şi diferite tipuri de ingrediente artificiale (diverşi agenţi, stabilizatori, arome, etc.), care nu au nimic comun cu laptele şi care sînt dăunătoare pentru sănătatea umană.

Adică, întîi laptele este supus unui tratament termic puternic, apa se evaporă (împreună cu componentele utile), după care laptele praf se păstrează sau ajunge pe piaţă. Apoi laptele praf este diluat cu apă, în el se adaugă aromatizatori artificiali şi alte substanţe chimice, nocive pentru sănătate, suplimente alimentare, este îmbuteliat în ambalaj artificial (polietilenă, Tetra Pak, etc.) şi ajunge în comerţ.

O absurditate totală!!!

În loc să organizăm o schema ieftină de colectare, prelucrare şi turnare într-un ambalaj special (din sticlă) şi de realizare a laptelui şi produselor lactate proaspete, omenirea cheltuie resurse energetice, materiale şi umane imense pentru prelucrarea sa şi obţinerea produsului finit, care ca şi sucul e de calitate mult mai proastă decît produsul iniţial. Mai mult decît atît există aşa-numitele produse lactate, care nu conţin nici o picătură de lapte (anumite soiuri de îngheţată, brînză cu cheag tare). Iar în aceste condiţii, creşterea animalelor, iar odată cu aceasta şi întreaga provincie, degradează rapid.

3. Posibil, că nu toţi ştiu, că cele mai folositoare sînt acele (fructe, legume, zarzavaturi etc.), pe care le cresc oamenii, pe pămîntul pe care s-au născut și trăiesc. Însă principiile economiei globale, care au cuprins şi agronomia dictează crearea de facilităţi majore pentru producţia de fructe şi legume pe baza  agriculturii industrialăe cu folosirea unei mari cantități de îngrăşăminte chimice şi mijloace pentru protecţia plantelor.

Desigur, astfel de proiecte de anvergură industrială se creează acolo, unde clima e caldă şi există posibilitatea de a obţine roade bogate. Fructele şi legumele, obţinute în mod industrial în ţările calde ajung pe pieţele mondiale, unificînd sistemul de alimentare al omenirii, „rupîndu-l” de la fructele locale, climă şi specificul acestora. În plus se cheltuie resurse considerabile pentru transportarea şi depozitarea acestor “produse uşor alterabile”.

Urmările acestor procese sînt puţin studiate, dar am văzut în baza exemplului Republicii Moldova, cît de repede dispar din meniul moldovenilor prunele, caisele, merele, cartofii, varza, fiind înlocuite cu fructe exotice şi legume care au aspect comercial. Toate acestea sînt mult mai puţin folositoare pentru moldoveni, decît produsele vegetale locale pe cale de dispariţie. Concomitent cu aceasta degradează agricultura şi provincia.

4. Principalele calităţi ale produselor alimentare sînt (şi trebuie să fie întotdeauna), gustul natural, aroma (mirosul) şi folosul pentru organism (în special pentru organismul în creştere al copiilor). Noi, moldovenii, care încă nu am uitat mirosul şi gustul roşiilor şi castraveţilor bunicilor deocamdată înţelegem acest lucru. Cu toate acestea, tendinţa companiilor agricole şi alimentare globale de a controla piaţa mondială a produselor alimentare a condus la faptul, că principalele criterii de calitate ale fructelor şi legumelor proaspete (precum şi pentru seminţe şi materialul săditor corespunzător) sînt astăzi ‒ aspectul comercial bun, precum şi rezistența produsului la transportare şi depozitare.

Important a devenit nu gustul, folosul sau efectul nociv întîrziat asupra sănătăţii, ci posibilitatea de a asigura o aprovizionare stabilă a produselor pe piaţă prin transportarea maselor de fructe şi legume proaspete pe cale terestră, maritimă şi aeriană. Se răspîndesc rapid prin lumea întreagă şi seminţele (butaşii) unor asemenea plante (globaliste). În această capcană a nimerit şi ţara noastră, cînd locul fructelor şi legumelor moldoveneşti naturale şi gustoase a fost luat de produse fără gust, pline cu nitraţi, dar care au aspect comercial.

Iar ţăranii noştri pleacă la construcţii în străinătate sau lucrează în familiile străinilor în vîrstă, lăsînd copiii pe seama buneilor sau orfelinatelor. Este absurd şi trist! Paralel degradează agricultura şi provincia.

5. În natură (şi, în special, în ţara noastră), este tot ce e necesar (ierburi, fructe de pădure, rădăcini, etc.) pentru tratarea practic a tuturor bolilor, de care suferă omenirea. În plus, există o experienţă multimilenară a omenirii în ce priveşte diferitele metode de gimnastică şi practici spirituale, care pot complet vindeca multe boli.

Majoritatea medicilor ştiu, că orice boala este rezultatul unor anumite cauze, care se acumulează, uneori chiar ani de zile, una dintre ele e viaţa haotică, dictată de civilizaţia modernă. Ne alimentăm incorect, comitem greşeli în relaţiile cu lumea înconjurătoare, sîntem expuşi stresurilor, consumăm în exces alcool şi fumăm. Drept urmare, organismul se dezechilibrează, „suprasolicitînd” careva organ. Iar aceasta este cauza principală a tuturor bolilor.

Însă, medicina modernă nu propune tratarea cauzelor, ci vindecă urmările ‒ simptomele. Noi tratăm durerile de cap cu pastile chimice, care afectează organele digestive, iar organele digestive la rîndul lor cu pastile, care înrăutăţesc circulaţia sangvină a creierului. Medicina noastră operează şi înlătură organe acolo, unde e destul să lucreze nişte medici calificaţi, specialişti în terapia manuală sau e destul să faci o gimnastică specială ori să foloseşti infuzii din plante. Medicina noastră, rezolvă, în general, problema local, pentru un timp, creînd noi probleme, dar nu tratează organismul în întregime, încercînd să obţină echilibrul.

Pe an ce trece în ţările dezvoltate creşte numărul lucrătorilor medicali, se dezvoltă vertiginos industria farmaceutică şi de producere a echipamentului medical. Însă numărul persoanelor bolnave şi al bolilor nu se reduce, ba chiar dimpotrivă creşte rapid!

Între timp, plantele folositoare şi alte plante medicinale ramîn nesolicitate. Paralel cu toate acestea degradează provincia.

Exemple de acest fel sînt foarte multe!

Iar acum să vedem ce „obţine” omenirea de la dezvoltarea unei astfel de economii şi de la o asemenea medicină:

  • Prelucrarea completă, adesea repetată a produsului agricol iniţial (de maximă eficienţă pentru un om) adăugarea în el a diverselor ingrediente artificiale şi de carne „moartă” (păstrată timp îndelungat congelată).Transformarea acestuia într-o marfă comodă (conform standardelor actuale) pentru transportare şi depozitare, însă înrăutăţit semnificativ şi de cele mai multe ori dăunător pentru sănătatea umană. Sînt mari cheltuielile de resurse materiale şi energetice.
  • O puternică industrie farmaceutică, care în baza sintezei chimice creează medicamente comode pentru consum.

Aceste medicamente nu sînt capabile să se ocupe de cauza a bolii, ci diminuează temporar consecinţele bolii, afectînd organele sănătoase la momentul începerii tratamentului.

Un astfel de sistem privează omul de capacitatea de a-şi studia propriul corp şi de a lupta de sine stătător cu bolile, ocupîndu-se de profilaxia acestora, nu încurajează un stil de viaţă sănătos. Medicina farmaceutică şi credinţa absolută în ea a majorităţii oamenilor le scurtează viaţă fericită şi duce spre o bătrîneţe tristă, bazată pe consumul permanent al produselor industriei farmaceutice.

  • Piaţa uriaşă de desfacere şi stimulii pentru dezvoltarea „ştiinţei aplicate” a industriilor de materii prime şi de construcţie a maşinilor, precum şi a industriei energetice, căci pentru producţia produselor sus-numite este nevoie de energie, maşini şi alte “realizări” ale civilizaţiei, care la fel contribuie la poluarea mediului.
  • Un număr mare de locuri de muncă pentru oamenii implicaţi într-o activitate inutilă, care cred că fac un lucru bun. Toate astea au loc pe fundalul reducerii locurilor de muncă în agricultură şi transformarea acesteia într-un domeniu adesea foarte mecanizat (de multe ori deja automatizat), chimizat, adică într-un domeniu al industriei modificate genetic. Paralel au loc procesele de urbanizare, care creează noi probleme, pe care rasa umană înnebunită de asemenea, trebuie să le soluţioneze, dezvoltînd medicina şi alte domenii (inutile) ale industriei. Iar alături, pe neobservate, degradează satul şi provincia – unicul loc, în care este posibilă o viaţă deplină şi fericită, precum şi uniunea oamenilor cu natura, fundamentul şi sursă constantă a culturii şi civilizaţiei umane adevărate.
  • O industrie publicitară puternică, care tinde să „vîre” întregii populaţii această „producţie”, cultivînd în oameni dorinţa de a evalua produsele, nu după calităţile lor de consum, ci în baza aspectului exterior şi a impresiilor în urma publicităţii, introduse în subconştient.
  • Daunele imense asupra mediului înconjurător la producerea şi folosirea tutor acestor produse, creşterea volumului deşeurilor, dezvoltarea culturii primitive în masă în baza sloganului roman “Pîine şi distracții”, atragerea oamenilor într-o forfotă inutilă, numită muncă, impunerea stereotipurilor şi valorilor false, care duc omul departe de problemele lumii reale.
  • Iar pe fundalul acestei absurdităţi ‒ indicatorii creşterii economice şi altor domenii inutile şi dăunătoare, vociferate şi răspîndite de agenţii de rating „de încredere”.

Ni se spune: “Producătorii de produse alimentare sînt nevoiţi să introducă aditivii alimentari artificiali, căci nu este suficientă materia primă agricolă pentru a hrăni populaţia în creştere a omenirii.”

Nu este adevărat, căci anume o astfel de politică a dus la reducerea cererii pentru materie primă agricolă de calitate, la faptul că oamenii se mută în oraşe, provincia şi agricultura degradează.

Anume această politică este cauza creşterii anuale în întreaga lume a volumului terenurilor agricole necultivate, care alcătuieşte astăzi, potrivit diverselor estimări de la 20% pînă la 25% per total.

Omenirea se află într-un impas! Poate cuiva îi convine acest lucru?

Nu vom răspunde aici la această întrebare, însă dacă încetezi treptat să fii angajat în această forfotă a “civilizaţiei moderne” şi să te concentrezi asupra produselor şi lucrurilor ecologice, de „forfotă” s-ar elibera o mulţime de oameni. Cel mai curios e că oamenii s-ar elibera, fără să aducă vreo daună economică reală agriculturii naţionale.

Am demonstrat mai sus acest lucru în baza exemplelor, însă pentru a face lumină definitiv, trebuie să încercăm să schimbăm criteriile de evaluare a nivelului dezvoltării statelor.

Noi propunem să înlocuim evaluarea nivelului de creştere a producţiei mărfurilor şi serviciilor (de multe ori inutile şi dăunătoare) cu evaluarea îmbunătăţirii mediului de trai, creşterii plantaţiilor verzi, producerii produselor alimentare ecologic pure, altor mărfuri şi servicii pure, materialelor de construcţie pure, locuinţelor, indicatori ai nivelului educaţiei, culturii şi în sfîrşit fericirii oamenilor.

Iar oamenii eliberaţi în urma producerii inutile (adesea dăunătoare) a mărfurilor şi serviciilor trebuie ocupaţi cu agricultura şi tot ce o deserveşte, cu dezvoltarea sistemelor de depozitare eficientă a producţiei agricole, cu ştiinţa, ecologia, fabricarea produselor şi serviciilor pure, crearea infrastructurii turistice.

Toate acestea necesită o cantitate imensă de forţă de muncă. Avem nevoie de o economie, care să ofere oamenilor produse proaspete, pure, gustoase, de calitate, mărfuri şi servicii ecologice, precum şi de o medicină, care nu ar cheltui atît de multe resurse materiale, energetice şi alte resurse. Noi trebuie să obţinem ceea ce, după cum am arătat mai sus, se bucură de o cerere mare în lume.

Bineînţeles noi nu vă propunem să renunţaţi la realizările incontestabile ale civilizaţiei: industria tehnologiilor informaţionale, la mai multe tipuri de maşini, transport, mărfuri de uz casnic, care ne facilitează viaţa, la sistemele înalt intelectuale de producţie a acestor mărfuri, la programele spaţiale, la ştiinţă şi aşa mai departe.

Însă principala forţa motrică, dar şi prioritatea principală a economiei Republicii Moldova trebuie să devină cu siguranţă, principiul „nici o activitate economică nu ar trebui să aducă daune naturii şi sănătăţii omului, inclusiv, această daună nu trebuie să fie una cu efect întîrziat.”

Anume din acest motiv unul dintre compartimentele programei „Economie” este „Restabilirea mediului înconjurător”. Vom repeta încă o dată teza de importanţă majoră pentru programul nostru: scopul principal de dezvoltare al economiei Republicii Moldova trebuie să devină satisfacerea cererii enorme, nemanifestate pe deplin a necesităţilor populaţiei de comunicare cu natura pură, apă pură, hrană, îmbrăcăminte, medicamente, obiecte de uz casnic, localităţi pure, în educarea unei generaţii demne şi sănătoase, în cele din urmă.

Cel mai interesant, este că în condiţiile Republicii Moldova, producţia unor astfel de produse poate fi semnificativ mai ieftină, decît a produselor artificiale. Iar surplusurile unor astfel de produse au un potenţial enorm pentru export. Pentru realizarea unui astfel de program, guvernul ar trebui să creeze condiţii de tipul acelora de încurajare: crearea şi dezvoltarea producţiei pure, precum şi în mişcarea în masă a cetăţenilor şi a societăţilor civile pentru REFACEREA MEDIULUI ÎNCONJURĂTOR.

Trebuie să fie create condiţii pentru o viaţa normală cetăţenilor moldoveni în condiţii de curăţenie, creîndu-se în acelaşi timp, o producţie, precum şi o piaţă a bunurilor şi serviciilor, care nu are practic concurenţă în lume, aşa precum am arătat mai sus. Acest lucru este posibil acolo unde este multă apă curată, pămînt, aer, păduri, livezi, vii ecologic pure, unde natura e pură acolo şi domneşte paradisul ecologic.

Problemele esenţiale ale mediului nostru ambiant:

  1. Debitul de apă în scădere al pîrîiaşelor, rîuleţelor şi rîurilor (în continuare rîurilor) Moldovei, scăderea nivelului apelor de suprafaţă (acest lucru este vizibil în fîntîni) şi a poluarea lor.

Dacă tendinţele actuale nu vor fi stopate, atunci accesul la apa de calitate pentru urmaşii noştri va fi obstrucţionată în mod semnificativ.

Nu trebuie să se dea nici un fel de cifre ‒ orice om trecut de vîrsta de 40 de ani şi care vizitează malurile lacurilor şi rîurilor, în baza propriilor observaţii poate concluziona că în ultimele decenii a scăzut substanţial cursul (nivelul) apelor rîurilor din Moldova.

Multe pîrîiaşe şi rîuleţe s-au uscat, rîurile s-au înnămolit. Practic lipseşte cursul permanent al apei în rîul Bîc, pe porţiuni întregi de la izvoarele lacului de acumulare Gidihici şi pînă la Chișinău.

Prin capitală astăzi, în loc de rîul Bîc curge un pîrîu rău mirositor, care se usucă şi în care periodic se aruncă gunoiul, dar şi apele de canalizare ale populaţiei şi întreprinderilor industriale.

Iar acest lucru se întîmplă chiar dacă în anii 70 ai secolului al 20-lea, în rîul Bîc pe timp de vară era posibil să te scalzi şi oamenii se scăldau. A scăzut simţitor debitul rîurilor Nistru şi Răut, apa acestor rîuri este poluată cu apele de canalizare ale aşezărilor umane, întreprinderilor agricole şi industriale, precum şi cu deşeurile menajere.

Cauzele principale:

  • Micşorarea densităţii spaţiilor verzi la izvoarele rîurilor;
  • Poluarea şi înnămolirea izvoarelor de apă, care alimentează rîurile;
  • Utilizarea ilegală a izvoarelor rîurilor ca surse de apă private;
  • Nerespectarea regimului de activitate a zonelor de securitate şi sanitare a rîurilor şi rezervoarelor artificiale.

Menţinerea activităţii active agricole în zonele securizate şi sanitare ale rîurilor, ceea ce este inacceptabil şi duce la înnămolirea şi poluarea rîurilor cu produse chimice şi a bazinelor artificiale de acumulare a apei;

  • Construirea obiectelor (agrare) şi locuinţelor (de multe ori ilegale), precum şi activitatea economică în zonele securizate şi sanitare;
  • Construcţia nefondată (de multe ori ilegală), construirea iazurilor, care creşte considerabil evaporarea apei şi intensitatea activităţii gospodăriei în zonele de securitate şi în zonele sanitare protejate a rîurilor. Ca rezultat, cîţiva afluenți ai rîurilor moldoveneşti mari Bîc, Răut şi Nistru, deja nu mai există;
  • Nivelul scăzut de înverzire a zonelor sanitare de securitate şi în consecinţă, înnămolirea lor în urma eroziunii solului;
  • Exploatarea forestieră ilegală, reducerea densităţii spaţiilor verzi, reducerea suprafeţelor spaţiilor verzi artificiale în ultimii 25 de ani (livezi, vii), tăierea spaţiilor verzi, care cresc de-a lungul rîurilor de către populaţia localităţilor de pe coastă, cu scopul de a-şi încălzi locuinţele;
  • Ca urmare, se micşorează cantitatea precipitaţiilor de primăvară, topirea rapidă a zăpezilor;
  • Reducerea zonelor verzi din oraşul Chișinău în rezultatul lipsei unei politici coerente în acest domeniu în ultimii 20 de ani şi mai ales în perioada anilor 2005-2012;
  • Construirea staţiei electrice de hidro-acumulare din Ucraina de la Novodnestrovsk, care reduce în mod semnificativ debitul de apă al rîului Nistru, anume stabilitatea ei în timp, ameninţă cu o catastrofă ecologică cel mai important rîu al Republicii Moldova. 
  1. Lipsa unei politici de stat în domeniul reducerii cantităţii deşeurilor (gunoiului), generat de către populaţie şi business.

3. Poluarea aerului de către întreprinderile de producere şi transportul auto.

  1. Lipsa în marea majoritate a localităţilor a unui sistem modern de colectare şi reciclare a deşeurilor menajere şi industriale. Iar ca rezultat avem gropi de gunoi peste tot ‒ pe terenurile fără construcţii şi în parcurile oraşelor, la marginea satelor, în păduri, în apă şi pe malurile lacurilor. Gunoi peste tot. Însă cel mai important este ‒ gunoiul din mintea acelora care sînt obişnuiţi cu acest lucru, în minţile politicienilor şi demnitarilor de stat, care nu iau decizii asupra problemei în cauză.

5. Înrăutăţirea considerabilă a produselor alimentare. Iar acest lucru se întîmplă din cauză că:

  • Dispariţia (distrugerea) treptată a seminţelor de legume tradiţionale moldoveneşti (sovietice), precum şi a cerealelor şi rădăcinoaselor, a fructelor care au o valoare nutritivă ridicată, gust minunat şi aromă.

Seminţele strămoşilor noştri, adaptate timp de secole la condiţiile locale sînt înlocuite cu seminţe de producţie străină, fructele cărora, sub influenţa publicităţii moderne, au calităţi comerciale “mai bune” (aspectul exterior, durata de depozitare, randamentul de recoltare, rezistenţa la schimbările de temperatură). Însă, aşa cum am arătat mai sus, aceste fructe nu au culoare, nu au gust şi conform părerii medicilor sînt nocive pentru sănătatea populaţiei şi, în special, pentru copii.

  • dispariţia treptată (lichidarea) răsadului, puieţilor tradiţionali de fructe şi nuci, care, de asemenea, de multe ori sînt înlocuite cu soiuri străine, care au neajunsurile indicate mai sus.
  • Modificări ale standardelor şi regulamentelor tehnice de producere a produselor alimentare, iar ca rezultat aproape toate produsele prelucrate din materiale de origine animală şi vegetală conţin ingrediente artificiale, nesănătoase, (adaosuri, coloranţi, arome, stabilizatori, conservanţi, etc.), indicaţi pe ambalajul produsului cu misterioasa literă E cu cifre de neînţeles pentru consumator.

Astăzi, în mod legal se produc mezeluri fără carne, îngheţată fără lapte şi ciocolată fără cacao. Aceasta hrană este nocivă pentru sănătatea umană şi mai ales pentru copii, fiind o ameninţare reală pentru generaţiile viitoare. Astfel, absolut legitim populaţia este otrăvită şi se subminează potenţialul genetic al naţiunii.

  • Trecerea definitivă a producătorilor moldoveni la tehnologii şi echipamente străine, axate pe producţia neîntreruptă în masă din materie primă standard. Într-o asemenea situaţie, cel mai important lucru nu este calitatea produsului, ci aspectul său (inclusiv, cel al ambalajul).

O importanţă mare pentru producătorul unei asemenea mărfi este posibilitatea de a procura materie primă anul împrejur în cantităţi nelimitate pentru satisfacerea „necesităţilor pieţei”, care este formată de publicitatea agresivă. Este de la sine înţeles, că materia primă poate fi produsă în cantităţi nelimitate, numai în cazul, dacă va conţine concentrate şi adaosuri artificiale, care otrăvesc, precum am menţionat mai sus, organismul omului.

  • Finalizarea procesului de tranziţie a comerţului cu amănuntul la standardele străine, baza cărora nu este calitatea, ci livrările stabile (pe parcursul anului), ambalaje frumoase şi suport promoţional pentru comercializarea acestui produs.
  • Publicitatea nestăvilită a produselor alimentare şi a medicamentelor, care nu are caracter informativ, ci “ispititor” şi “tentant”. Ca urmare, sub influenţa unei astfel de publicităţi, oamenii cumpără şi consumă produse absolut nepotrivite pentru alimentare, stimulînd producerea continuă a acestora.
  • Lipsa în cadrul ştiinţei a comenzilor de stat pentru evaluarea obiectivă a daunei pe care o au produsele alimentare produse (crescute) din seminţe, material săditor artificial, materie primă şi deşeurilor acestora.
  •  Lipsa conştientizării daunelor aduse de asemenea produse din partea demnitarilor de stat şi politicienilor, nivelului lor scăzut de profesionalism şi moralitate, nivelului ridicat de corupţie şi, în consecinţă, absenţa controlului adecvat asupra calităţii produselor importate şi fabricate în ţară.
  •  Lipsa înţelegerii de către cetăţeni şi politicieni-vremelnici a necesităţii de adoptare a unor programe strategice pe zeci de ani, a programelor pentru restabilirea habitatului

O parte dintre cetăţeni sînt preocupaţi de problemele curente, pe care tot ei şi le creează în viaţa de zi cu zi (în special politicienii şi birocraţii), alţii ‒ cu hotărîrea problemelor cotidiene curente.

Cei care sînt alarmaţi de situaţie, cel mai probabil nu văd o cale de ieşire din această situaţie şi propun fie o soluţie utopică sau incompetentă (spre exemplu, proiectul de ardere al gunoiului în Chișinău), fie semi-măsuri, care nu pot schimba cardinal situaţia. Purtătorii de idei, care au cu adevărat perspectivă sînt declaraţi sectanţi sau nenormali (în special, creatorii localităţilor ecologice).

  •  Pierderea cunoştinţelor despre modurile eficiente de fabricare a produselor agricole ecologic curate.

6. În goana după mărfurile ieftine şi supraprofituri, are loc înrăutăţirea semnificativă a calităţii produselor de larg consum non-alimentare şi în special a produselor pentru copii, multe dintre care sînt făcute din materiale artificiale de proastă calitate (de multe ori toxice).

7. Înrăutăţirea calităţii asistenţei medicale în ţară, scăderea nivelului moralităţii medicilor, prevalarea intereselor materiale asupra intereselor morale ale multor medici la tratarea oamenilor. Prezenţa pe piaţă a unei mari cantităţi de medicamente necalitative. Orientarea medicinii spre tratarea urmărilor, nu, însă, şi a cauzelor bolilor.

8. Înrăutăţirea condiţiilor pentru o educaţie pozitivă şi completă a tinerei generaţii, care se exprimă prin următoarele:

  •  Reducerea considerabilă a bazei de stat pentru educaţia copiilor în afara şcolii (secţii sportive, centre de creaţie tehnică, secţii de menaj, secţii de artă populară aplicată, cercuri şi şcoli de creaţie).
  •  Înrăutăţirea considerabilă a calităţii învăţămîntului mediu şi superior. Corupţia din instituţiile de învăţămînt. Nivelul jos de motivaţie pentru a studia bine.
  •  Controlul superficial asupra nerăspîndirii drogurilor. Oferirea protecţiei traficului şi comercializării drogurilor de către structurile serviciilor abilitate cu putere decizională.
  • Accesibilitatea pentru tineri şi tineret a localurilor de noapte.
  • Publicitatea necontrolată a băuturilor alcoolice, a localurilor nocturne de divertisment şi a altor lucruri, „deloc folositoare” pentru copii.
  • O cantitate mare de programe imorale la televiziune.
  • Accesul necontrolat în Internet la programele pornografice şi altele cu caracter anti-educaţional al tineretului.

Poporul moldovenesc are asupra a ce lucra şi nu e nimic mai important decît acest lucru!

Astfel, programul de restabilire a habitatului poate deveni o parte a ideii naţionale şi un stimul puternic pentru dezvoltarea diverselor sfere ale economiei.

Realizarea unui astfel de program va redistribui activitatea funcţionarilor, va spori substanţial motivaţia şi eficienţa activităţii lor, va ridica entuziasmul şi credinţa în viitorul ţării sale şi a populaţiei, va trezi un interes mare faţă de ţară peste hotare. Realizarea primei etape a unui asemenea program trebuie să ocupe 5 ani, iar reperele sale de bază pot fi:

  • Atragerea activă a științei academice și universitare în realizarea proiectului național „Restabilirea mediului înconjurător”
  • Datorită redistribuirii activităţii aparatului de stat, creării în cadrul Ministerului Ecologiei a Inspecţiei Bazinelor Acvatice pentru restabilirea şi protecţia resurselor de apă ale rîurilor principale şi ale bazinelor de apă ale ţării, cu mulţi angajaţi în toate regiunile ţării. Principalele sarcini ale acestor organe vor fi:

- elaborarea hărţilor detaliate ale izvoarelor, rîurilor şi a afluenţilor;

- evaluarea stării lor;

- elaborarea şi realizarea măsurilor de restabilire a debitului lor de apă;

- lichidarea iazurilor construite ilegal;

- evaluarea stării, restabilirea şi amenajarea zonelor sanitare şi de securitate ale rîurilor mari şi bazinelor de acumulare mari. Dacă este necesar, de răscumpărare a terenului din zonele sanitare de securitate, care au trecut în proprietate privată;

- crearea pepinierelor de plante, folosite pentru amenajarea zonelor sanitare de securitate;

- controlul asupra păstrării intacte a faunei şi florei.

  •  Delimitarea exactă a graniţelor pădurilor şi parcurilor. Interdicţia construcţiilor în păduri şi parcuri fără permisiunea Guvernului R.Moldova.
  •  Creşterea semnificativă a numărului personalului implicat în întreţinerea şi deservirea parcurilor.
  • Crearea în fiecare cartier din oraşe şi sate a serviciilor urbane (rurale), care să se ocupe de amenajarea şi crearea spaţiilor verzi. A dota aceste unităţi cu mini fabrici de producţie a pavajelor, echipament necesar, unelte, seminţe şi material săditor. A atrage în acest cîmp de lucru pensionarii. Acest lucru nu este atît de costisitor, chiar dacă mulţi au această convingere.
  •  Reexaminarea totală a standardelor şi regulamentelor tehnice de producere a seminţelor, puieţilor şi produselor alimentare în scopul creării condiţiilor pentru reîntoarcerea la o hrană pură, de calitate, folositoare şi cu adevărat gustoasă.
  •  Stimularea creării unor întreprinderi nu foarte mari, de însemnătate regională de prelucrare şi producere a laptelui şi cărnii.
  •  Trecerea treptată a agriculturii la permacultură
  • Direcţionarea subvenţiilor exclusiv într-o agricultură ecologic pură.
  • Crearea unei reţele de laboratoare moderne de stat (şi private) pentru controlul calităţii medicamentelor, seminţelor, răsadului, produselor alimentare, mărfurilor şi produselor destinate copiilor şi articolelor de uz casnic.
  • Interzicerea treptată (pe parcursul a 5 ani) a utilizării ambalajului din polietilenă în scopul înlocuirii sale cu unul natural (sticlă, hîrtie, lemn, ceramică, pînză naturală, împletituri din lozie şi alte materiale naturale)
  •  Stimularea creării producerii de pînză, haine şi încălţăminte din materiale naturale.
  •  Unificarea, ambalajului de sticlă, utilizat pe piaţa internă.
  •  Construirea cîtorva fabrici de sticlă în plus faţă de cele existente.
  •  Crearea producţiei mărfurilor de uz casnic din materiale naturale (mobilier din lemn, veselă şi tacîmuri din ceramică, porţelan, sticlă şi de fontă, produse cosmetice şi detergenţi din plante, etc.).
  •  Dezvoltarea treptată a medicinii, direcţiilor profilaxie şi recuperare, bazate pe transmiterea cunoştinţelor despre metodele de păstrare şi restabilire a sănătăţii; crearea centrelor medicinii naturiste; dezvoltarea turismului sanatorial, bazat pe metodele medicinii nemedicamentoase şi a practicilor spirituale; crearea producerii de medicamente, exclusiv din plante.
  •  Crearea şi realizarea programului de stat de propagare a vegetarianismului şi a alimentaţiei cu crudităţi de origine vegetală.
  •  Interzicerea publicităţii pentru produsele alimentare şi medicamente.
  •  Elaborarea şi introducerea noilor standarde în sistemul de comerţ, necesare în legătură cuînlocuirea ambalajului artificial al mărfurilor pe unul natural, precum şi lărgirea sortimentului produselor uşor alterabile, crearea în toate magazinele din comerţul cu amănuntul a punctelor de colectare a ambalajelor.
  •  Elaborarea şi introducerea programului de stat în ce priveşte implementarea standardelor ecologice în construcţie.
  •  Stimularea creării producţiei de materiale pentru construcţie din materie primă, ecologic pure (acoperiş de ceramică, ţevi, obiecte sanitare, acoperişuri din materiale de origine vegetală, geamuri, uşi, case din lemn,izolanţi termici minerali etc.)
  • Construirea în masă a aşezărilor agricole ecologice. Elaborarea planurilor urbanistice generale pentru localităţile rurale existente cu standardele aşezărilor ecologice.
  •  Elaborarea şi introducerea programului de stat pentru colectarea şi prelucrarea deşeurilor.
  •  Introducerea cerinţelor standardului european faţă de ecologicitatea automobilelor.
  •  Scutirea integrală de la plata impozitului pe profit a companiilor participante la acest program.
  • Crearea şi promovarea în familii a serviciilor de blocare a Internetului, a accesului pe site-urile pornografice, precum şi la informaţia de calitatea joasă, care insuflă copiilor noştri valori culturale şi morale străine poporului moldovenesc. A crea, evident, în bază electivă un organ de stat, capabil să promoveze o politică adecvată în acest domeniu.
  •  Introducerea cursului “Restabilirea şi menţinerea mediului înconjurător” în programul de instruire al elevilor şi studenţilor .
  •  Realizarea punctelor compartimentelor anterioare ale proiectului www. moldovenii.md de educare şi instruire a generaţiei în creştere.

Cineva va spune, posibil, că în cinci ani nu poţi realiza nimic.

E posibil de realizat!!! Şi încă foarte multe! Căci cel mai important lucru din ceea ce trebuie făcut este să ne debarasăm de deşeuri, să strîngem tot ce e împrumutat, nenatural, să revenim asupra a ce avem, ce am moştenit de la strămoşi şi cît ne amintim, că încă nu totul e pierdut definitiv! Trebuie să ne unim şi să facem acest lucru! Iar poporul, care e ghidat de ideea globală a reîntoarcerii omenirii la sursă, la Concepţia Creatorului va atrage după sine alte popoare.

Autorii sînt convinşi, că în acest program este un potenţial investiţional colosal!